Different but Equal

 

Voluntariat prin mentorat

E ciudat cum viata te poarta fix acolo unde ai nevoie sa te afli. E singura ce stie sa iti depaseasca zona de confort si sa te struneasca fara bici si fara pinteni. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc, ci despre oameni, despre idealuri, despre destine ce stiu sa se gaseasca frumos pentru un singur moment in viata si sa produca o reactie in lant.

Cine ar fi crezut ca intr-o seara de toamna telefonul imi va suna, iar la capatul celalalt voi auzi vocea unui om care crede in mine si care imi va propune sa fiu partas al visului sau? Stiu ca am zambit, ca m-am bucurat si ca am acceptat cu mare usurinta propunerea.

Cum sa nu accepti invitatia de a forma un microunivers, de a fi liantul unui grup de tineri europeni care nu se cunosc intre ei, dar care au ca punct comun dragostea de copii. Tineri din tari diferite ce stiu sa iubeasca neconditionat, ce vor sa lupte dupa cum se pricep si care vor sa creasca frumos prin cei pe care ii vor creste.

Visul Anei, numele vocii din telefonul meu, poarta denumirea de Diferent but equal, un vis cu repere europene, un vis cu bataie lunga, un vis ce se doreste a se transforma in realitatea copiilor de la Elena Doamna.

Elena Doamna, intersectie de drumuri europene

Am devenit mentor in acest proiect. Sunt cel ce trebuie sa le stie pe toate, sunt cel ce trebuie sa ofere solutii acolo unde exista probleme si mai sunt si cel ce transforma problemele in provocari.  Sunt legat sufleteste timp de noua luni de zile de tinerii nostri voluntari, de membrii ONG-ului Voluntariat pentru Viata si de cei peste 300 de elevi ai centrului Elena Doamna. Si stiti ce? Ceva imi spune ca cele 9 luni se vor transforma intr-o viata intreaga.

Sunt noua luni in care vom purta elevii centrului prin tot soiul de activitati, noua luni in care ii vom invata tot ce stim si, in plus, vor fi noua luni in care vom promova voluntariatul in intreaga noastra comunitate. Da, dragilor, lucrurile pot fi facute si altfel, nonformal!

Zilnic invatam unii de la altii. Eu de la voluntari, eu de la copii, copiii de la voluntari, voluntarii de la copii si sper, chiar sper, ca voi reusi sa raman si eu cu ceva in sufletele celor ce imi sunt parteneri de joaca si studiu in fiecare zi. Trecem zilnic prin diverse situatii. Initial, ma gandeam ca cea mai mare bariera a noastra va fi comunicarea, dar nu a fost asa. Iubirea, daruirea si empatia nu au nevoie de cuvinte, nici macar de semne, doar de rabdare si de ochi deschisi, dornici sa priveasca in profunzime. O zi de lucru alaturi de ei, ma incarca cat pentru o luna intreaga. Ma simt util si fac ceea ce imi place. Ma joc serios in fiecare zi si impartasesc asta lumii intregi. Spre exemplu, acum iti vorbesc tie despre noi si mi-ar placea sa cred ca si ochii tai lucesc acum asa cum o fac ai mei in timp ce scriu aceste cateva randuri. Da sa vezi cum le lucesc ochii copiilor atunci cand ne vad, cum li se aprinde zambetul pe buze si ce elan fantastic ne ofera. Au puterea de a te face sa te simti indestructibil, au puterea de a iti largi orizonturile doar prin simpla lor prezenta si nu iti cer nimic in schimb. Ofera totul neconditionat. Imi place timpul petrecut alaturi de ei, tuturor ne place si de aceea incercam sa profitam la maximul de resurse si ii purtam prin cat mai multe experiente. Cluburile de film, de dans, de sport, de artcraft sunt doar cateva din activitatile prin care ne-am inceput misiunea aici. Vor urma si multe alte activitati, dar toate la timpul lor. Acum ma uit pe geam si vad o zi de iarna, vad zapada si stiu ca in cateva zile, cand se va sfasi aceasta scurta vacanta, o vom lua de la capat si voi strange noi si noi experiente pe care vi le voi impartasi si voua.

Adrian Mangu

Foto dbefoto 11I get off the bus ant that´s what I see. A white snowy landscape that doesn´t let nature grow. That doesn´t let the man’s hand move forward. The branches of the smallest trees hardly standing out from the snow, hardly they appear asking for help. The cars are skeletons whitened, arrested, immobilized on both sides of the road. The snow has turned the landscape into a desert that does not know the heat but that causes the same effect in the people, looking for the comfort at home. However, the most daring bystanders risk, they put their lives at stake when they leave at minus twenty degrees below zero. I do not know anyone, maybe because of the clothes, that covers them and enlarges them. Meanwhile, I continue walking through that cold desert, with that silence that only lets speak to my mind. . She, who has too much noise inside, thinks about going and coming. Probably what she does not know is that in the discordance of her thoughts is the thorn of that pretty and mournful rose. My mind goes by the snow faster than my suitcase and I can do it and despite the heat that can provoke the click of her reflections, it is also cold. My body and her melt, trying to create fire between the two. And that is how united, the ear sense begins to work. I hear a: Mary. What strange, where I say I do not know anyone, where I say I do not find affection, there is someone calling me. My mind sends the impulse to the brain and my eyelids rise. I see now the white of hope that one day was green. And there she is, Andrea, a girl from the social apartment who does not stop saying my name with her arms opened, rejoices at my return. Although we can´t understand each other with the language of the vowels and the consonants, the one of the glances betray us. She, happy for my return, I, happy to find the warmth of refuge in such a pure heart. He saved me, at least for that day.

María García
11 – 01 – 2017

imagine makos 214642526_1186834611381471_3037827122579435757_nConform studiului realizat de UNICEF http://www.uis.unesco.org/Education/Documents/OOSCI%20Reports/romania-ossci-report-2012-rm.pdf, reiese faptul că alături de Bulgaria, România este țara europeană cu cei mai mulți copii expuși riscului săraciei și excluziunii sociale (peste 50%). Se trage un semnal de alarmă pentru a trata cu o atenţie deosebită pe cei aflaţi în situaţii dificile, copiii din comunităţile dezavantajate și copiii cu cerinte educationale speciale.
Scopul proiectului: Prevenirea marginalizării copiilor și tinerilor defavorizați prin implicarea în activități de educație pentru timp liber.
Obiectivele principale propuse: Să promovăm sentimentul de cetățenie europeană activă în rândul celor 10 voluntari SEV și a celor două comunități,prin implicarea în activități educative de petrecere a timpului liber pe parcursul proiectului, adresate copiilor defavorizați; Dezvoltarea solidarității și toleranței în rândul membrilor celor două comunități pentru facilitarea coeziunii sociale în UE și în particular la nivelul celor 10 voluntari SEV,pe parcursul proiectului; Dobândirea de noi cunoștințe, abilități și competențe utile pentru dezvoltarea personală și profesională a celor 10 voluntari SEV în timpul celor 9 luni de activitate SEV; Să creștem gradul de incluziune socială a copiilor defavorizați din orașul Mărășești și CSEI ”Elena Doamna”prin activități artistice și sportive până la finalul celor 15 luni de proiect.
Dragan Any Mary coordonatorul proiectului,,Differit but Equal” proiect finantat de Uniunea Europeana prin programul Erasmus+,gestionat in Romania de A.N.P.C.D.E.F.P. si implementat de Asociatia Voluntariat Pentru Viata Marasesti. http;//www.voluntaryforlife.ro

Comentariile nu sunt permise.